Attica(o poveste cu lucruri lipsite de valoare)

Cap.1 Conversatii intr-o gradina
Partea 1


Podul casei mirosea a praf vechi.Jordy privi printr-o raza de lumina incarcata cu firisoare plutitoare si vazu o retea de traverse si de stakpi.Isi aminti ca nu-i era frica de locuri misterioase.Totusi,linistea si intunericul din pod,impreuna cu aerul inchis,erau destul pentru a le da fiori pana si celor mai curajosi dintre baieti.Dintr-un cotlon se auzi un sunet.Sa fi fost pasari cuibarite in acoperisul casei sau,si mai rau,sobolani?Cine putea sti?Poate erau cufere cu trupuri putrezite,secrete vechi uitate si pastrate ani la rand,marturii ale unor crime teribile.Ar fi putut fi orice.
-Hai,Jordy,cutia asta e grea,ma dor mainile!
Tresari la auzul vocii,care i se paruse foarte puternica.
-Scuze,Clo,spuse el intinzandu-se in josul scarilor dupa cutia cu vechituri.Eu...voiam doar sa...
-Te-am speriat,nu-i asa?Zise sora lui vitrega.Ai sarit cat colo.
-Nu chiar,raspunse el printre dinti.Doar ca locul asta iti da fiori.Vino sa vezi!
-Nu, multumesc,e pre murdar.Impinge si tu cutia inauntru.Nu e nevoie sa mergi pana sus de tot.Locurile de felul asta se umplu de praf odata cu trecerea timpului.Mama mea si tatal tau-nici unul dintre cupii nu se obisnuise deocamdata cu noile schimbari,si nu stiau cum sa-si numeasca parintii-vor trebui sa urce lucrurile grele singuri.
-Sunt destul de puternic.
-Si eu,dar cand vine vorba de ridicat mobila...
Continua sa vorbeasca dar Jordy nu o mai asculta,pentru ca se holba la lumea pe jumatate luminata a podului.Peretii nu se distingeau in intuneric.Lumina care razbatea printr-o frantura a ferestrei parea fi singurul lucru palpabil de acolo-bineinteles fara sa fie solid,ci doar aer,raze de soare si praf plutitor.Sub o grinda reusi sa distinga o gramada de hai ne vechi,pe care era asezat ceva ce semana cu o carte de cantece religioase sau cu o Biblie ponosita.La inceput zdrentele i se parura a fi ramasitele unei creaturi fantastice,insa,dupa nasturii negri si bereta turtita,cocotata deasupra maldarului,isi dadu seama ca era doar unifoarma unui soldat,un soldar mort in vreun razboi uitat de vreme.
Pe Jordy il trecura fiorii,asa ca se retrase pe scari.Apoi,pentru a scapa de starea sumbra,imita in gluma o voce ragusita si-i spuse lui Chloe:
-Sa nu te duci sus! E ingrozitor!
-Termina!zise Chloe,si il lovi cu pumnul in umar.
Coborara impreuna scarile,Alaturandu-se celor din familie.
Stateau cu toti in gradina din fata,uitandu-se la calabalacul ramas dupa ce noul lor apartament cu trei dormitoare se umpluse.Nu ca ar fi fost mare lucru de privit,dupa cum recunostea si Dipa,iar asta pentru ca,in mare parte,nu erau altceva decat vechituri.Din mutarea impreuna a celor doi parinti singuri,rezultase intalnirea a doua valuri masive de mobilier-lucrurile di cele doua case se inghesuisera laolalta si formasera o gramada uriasa de mese,scaune,bufete,dulapioare si alte asemenea.
Ca de obicei,Dipa prelua initiativa.
-Din tot,eu zic sa pastram bufetul nostru si biroul vostru,iar pe cele ramase sa le donam! zise ea.
-Cum ramane cu scaunelul meu vechi pentru pian? spuse Ben,putin iritat.L-am facut chiar eu.Uite,Nelson are nevoie de el!
-Nelson ar dormi si pe un pat de sticla daca ar fi destul de cald,pufni Dipa,stii bine asta.
Nelson,motanul lor roscat cu trei picioare,statea intins pe scaunul tapitat cu satin,corpul lui imblanit absorbind razele soarelui.Nelson isi pierduse piciorul intr-un camion,iar acum isi folosea handicapul pentru a atrage atantia,cand stia ca avea ceva de castigat din asta.Cateodata schiopata mai mult decat de obicei,scotand un mieunat disperat care se transforma repede intr-un marait aprig,daca nu primea ce-si dorea.Chiar si asa,tot mai putea sa tasneasca fulgerator dupa vrabiile din curte.
Zambind,Dipa isi puse mana pe umarul noului ei sot.
-Dragule,talentul tau de tamplar este uimitor,insa nu avem un pian.
-Bine,pastram cate una din fiecare.Probabil asa-i cal mai bine,ofta Ben resemnat.
Cei trei copii stateau deoparte si priveau,satui si plictisiti de greutatile mutatului.Jordy era singurul fiu al lui Ben-un baiat inalt si subtirel,care afisa o figura indiferenta si un aer de superioritate.Apoi urma Chloe,foarte frumusica,si cu parul negru ca taciunele,mostinit de la stramosii ei asiatici.Privirea ei sfidatoare spunea ca nu ii placea sa fie luata peste picior.In sfarsit,cu doi ani mai tanar decat sora lui,era Alex,ceva mai bine legat decat ceilalti doi si cu o fire calma.Ochii lui negri erau de nepatruns,fiind foarte greu sa ghicesti la ce se gandea.
-Acum putem merge la o pizza? intreba Jordy.Ati spus ca ne dati voie sa mancam in oras.
-Pai,mai mult ca sigur n-o sa gatesc nimic,asa ca ati face bine sa va duceti,zise Dipa.Numai sa sun la magazinul de vechituri,sa nu se strice tot ce e pe aici,daca ploua.Ben,poti sa le dai niste bani copiilor si dupa aceea sa platesti muncitorii?Vezi ca asteapta in masina.
Dipa numai astepta raspunsurile.Se avanta pe usa principala si,mai departe,pana in apartamentul de la etajul intai.Noul lor camin se afla intr-o casa mare cu terasa,in stil victorian,care apartinuse unui domn pe nume Grantham inca inainte de modificarea ei intr-o cladire cu doua apartamente.Domnul Grantham, un om foarte in varsta,locuia acum la parter,si vanduse apartamentul de deasupra familiei Wilson.
Dipa suna la magazin,le spuse de unde sa vina sa ia mobila,dupa care i se alatura lui Ben.Cei doi isi urmara copiii in oras,la o pizzerie pe care o descoperisera cu ceva timp in urma.Jordy,Chloe si Alex se simteau mult mai bine acum ca erau indestulati cu bauturi racoritoare si mancare.
-Hei,uite-i! striga Jordy cand ii vazu pe Dipa si pe Ben,proaspat sositi din luptele cu dulapurile si canapelele.
Chiar in acel moment lui Ben ii suna mobilul-melodia era din serialul TV "ER".Raspunse si apoi se scuza:
-Imi pare rau,familie,trebuie sa plec.Stuart nu s-a prezentat pentru tura de noapte.Probabil e bolnav.
Copiii oftara,insa se obisnuisera cu astfel de situatii.Ben era asistent medical si Dipa doctor,asa ca parintii lor erau deseori chemati la serviciu.Macar Dipa avea garda la spital abia peste doua zile,deci era in siguranta inca patruzeci si opt de ore.Femeia indesa in gura sotului ei o felie din pizza lui Chloe si ii spuse sa-si comande ceva de mancare pentru mai tarziu.Apoi,dupa ce acesta pleca,se alatura copiilor pentru a se bucura de timpul petrecut cu ei.


Acesta esti partea 1,eu sper sa va placa.Astept comentarii.Bye-bye!