Amintiri...

Incurand ajung la Dioniss, isi spuse Lorelai in gand, privind la cusca cu pisicuta ei, ce se juca printre gratii cu catelusul, ce au inveselit-o si distrat-o toata calatoria. Cand vazu gara, ridica catelusul, bagandu-l langa pisicuta, ce sasai instant, apoi lua geanta pe diaginala, alaturi de o alta sacosa, iesind din compartiment, tragand dupa ea, doua trolere si inca o sacosa, fara sa puna la socoteala, rucsacul si poseta.
- Multumesc mult, spuse, zambindu-i inocent si recunoscator unui tanar, ce se oferi sa o ajute cu bagajele, fiind dezamagit, cand il refuza politicos, dar ferm.
Lorelai isi scoase catelusul lup din cusca pisicutei, luandu-si multitudinea de bagaje, apoi porni spre iesirea din gara. Din cate m-am uitat pe harta, casa lui Marian e aproape de gara, pe strada Ulmului, isi spuse blonda in gand, privind o clipa dezorientata, incercand sa isi aminteasca, punctul de reper de pe harta. Ofta si se indrepta spre un taximetrist, ce incarca bagajele unei femei, imbracata dupa ultima moda, ce vorbea la telefon.
- Tarancuta, nu vezi ca taxi-ul e ocupat, auzi glasul ofensat si socat al acelei femei, iar tanara isi dadu ochii peste cap.
- Ma scuzati, imi puteti cum pot sa ajung pe strada Ulmului sau sa imi indicati o directie spre aceasta? Intreba tanara, tragand langa ea, puiul de lup, ce dorea sa isi insemneze terioriul pe unul dintre bagaje.
- Sigur ca da. O luati drept inainte, pana la o intersectie, apoi faceti dreapta si pe urma stanga la a treia strada si..., se opri din vorbit si observa privirea nedumerita a tinerei. O luati in fata si cand ajungeti la intersectie, intrebati de Biseria cu Semiluna cu acoperis negru. Asta se afla in acea zona, o indruma acesta, iar Lorelai zambi usor.
- Va multumesc mult, spor la lucru, mai spuse si porni spre acea intersectie, ignorand restul cuvintelor taximetristului, punandu-si castile in urechi.
Dadu drumul la muzica, ignirand cu stoicism privirile uimite ale oamenilor, la vederea bagajelor ei si cum o tanara ca ea, era in stare sa care atata bagaj la statura ei. Exact ca o furnicuta: mica si puternica...

Ma mir ca au avut tupeul sa imi propuna sa raman acolo, cand ei in ochii mei, sunt niste straini, isi spuse Lorelai in gand, coborand dintr-o masina scumpa, in fata unui gard de fier, decojit din loc in loc sau ruginit. Incepu sa isi dea jos bagajele din masina, punandu-le langa poarta si deschise usa.
- Lorelai, sigur nu vrei sa ramai cu noi noaptea asta? Intreba un barbat, coborand din masina si merse rapid sa o ajute. Nu avea nimeni impotriva. Am fi venit aici, maine dimineata si am fi facut curat si pe urma te-ai fi mutat aici sau ramaneai la mine...
- Marian, Silvia multumesc ca m-ati adus pana aici, dar ma descurc si singura, il intrerupse tanara, deschizand poarta si isi baga lucrurile in curte, ramand cu catelusul afara. Va doresc o seara placuta si sa ii transmite-ti scuzele mele lui Alexandru, ca Thor al meu l-a ciufulit putin pe Bishon-ul Mini Toy al lui, mai spuse tanara si isi baga catelul in curtea destul de larga pentru el.
- Ai aici numarul meu si a lui Marian de telefon mobil. Sti adresa noastra. Oricand esti bine venita si sa ne suni, iar noi te vom ajuta negresit, interveni Silvia, intinzand o carte de vizita, pe spatele careia erau trecute doua numere de mobil.
- Maine daca esti la birou de dimineata, voi veni sa iau actele, mai spuse tanara studenta, intrand in curte, incuind dupa ea.
Se plimba putin cu, catelusul prin curte, notandu-si in gand de ce trebuia sa se ocupe cat mai urgent, fiind fericita, ca locuinta era inconjurata de gard de fier cu baza de caramida, ce era rezistent. Descuie usa de la intrare, dandu-i drumul in casa, apoi incepu sa aduca bagajele, dand drumul si pisicutei in casa, ce incepu rapid sa isi insemne teritoriul si sa il urmareasca pe partenerul ei de joaca. Lorelai isi prinse mainile deasupra capului si isi pocni oasele, inainte sa se apuce sa exploreze camerele, simtind un aer familiar, primitor si calduros, ce plutea in casa. In sfarsit am ajuns acasa...

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

A fost o caldura de lesini, isi spuse Lorelai in gand, iesind intr-o pereche de jeansi scurti, o pereche de slapi de plaja si intr-o ie din in, cu manici largi si umerii goi, lasand la vedere bretele din dantela a sutienului alb. Parul impletit intr-o parte intr-o coada de peste, pornind din partea stanga, pe piele, termindu-se cu o cosita pe umarul stang. Incuie poarta si ii zambi catelusului ei, ce o urma docil si energic, spre un parc din apropierea casei ei. Era fericita, ca trecusera doua saptamani, de cand se afla in Dioniss si deja isi gasise un job cu jumatate de norma, ce se platea bine, incat sa nu depinda de banii mosteniti de la mama ei sau sa ceara bani de la familia adoptiva. Cel mai mult o incanta, ca colegele de facultate aveau incredere in ea, sa le faca manichiura, pedichiura, freze si sa le aranjeze. Prin acest lucru, ea avea si bani de buzunar asigurati.
- Thor, aport, spuse blonda, scotand o mingiuta si o arunca, iar puiul alerga rapid dupa minge, apucand-o si aducand-o spre stapana lui.
Lorelai chicoti usor, cand micutul latra o data si lua mingea, fugind cu ea in fata ei. Cat de fericit este, ca ii acord putina atentie, isi spuse tanara in gand, privind calma in jurul ei, asteptandu-se sa nu fie multa lume in parc, avand dreptate. Vazu pe o batrana cu nepotica pe o banca, cum hraneau porumbeii, doi indragostiti cum se sarutau cu patos in spatele unui aparent tufis si un fotograf ce facea poze. Isi scoase mobilul din pantaloni, privind ceasul, inainte sa se uite dupa catelusul ei.
- Salut, poti sa iti fac o poza? Auzi un glas masculin din spatele ei, facand-o sa tresara, dandu-i fiori dulci, dar si sentimentul de deja-vu, ca a mai auzit ace glas intr-o alta varianta. Scuze, poate crezi ca sunt nebun, crezand ca iti cer sa iti fac o poza, dar nu sunt. Sunt fotografi de meserie - Lorelai se intoarse spre acea persoana, privindu-l cum scoase ceva din portofel. Ma numesc Demian Zemann si aici este cartea mea de vizita, spuse acesta, iar blonda facu un pas in spate, cercetandu-l pe barbatul din fata ei, ce o domina atat la inaltime cat si prin prezenta.
- Si pentru ce iti trebuie pozele? Il intreba blonda, luand calma cartea de vizita din mana lui si o cerceta atent, inainte sa o bage in buzunarul pantalonilor la spate.
- E pentru portofoliul meu. Daca vrei, iti pot trimite si tie pozele si le poti folosi unde iti doresti. Fara frica, nu le voi folosi fara voia ta, promise Demian, iar Lorelai ii zambi usor, chemandu-l pe Thor la ea.
- Te ajut, numai sa imi spui cum sa stau, spuse blonda, luand cainele in brate si incepu sa pozeze pentru fotograf.
Din cand in cand Demian ii dadea dedicatii, dar cel mai mult o lasa sa faca cum vroia ea sa stea. Fotograful e cel mai bun, e cel care te face frumoasa indiferent de pozitie sau decor...

E foarte talentat, isi spuse Lorelai in gand, privind pozele facute de Demian, fiind uimita sa vada cat de frumoase erau.
- As putea sa le am si eu? Il intreba blonda, cercetandu-l atent, avand senzatia ca il cunostea cumva pe barbat, dar nu stia de unde sa il ia.
- Daca imi dai numarul tau de telefon, as putea sa te sun si sa ne intalnim, ca sa ti le dau, propuse brunetul, iar ochii verzi-caprui priveau in cei gri.
- Iti dau e-mail-ul meu. Este [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]. Astept pozele, spuse tanara, iar fotograful se incurnta subit, cercetand-o atent.
- Scuze. Cum ai spus ca te cheama? Nu ti-am retinut numele.
- Nu m-am prezentat. Lorelai Tomescu e numele meu. Sti, am senzatia ca te cunosc cumva. Ai fost vreodata in Ocna Frumosului?
- Nu, dar nu ai cum. Adica, cunosc doar pe cineva cu numele de Lorelai Tomescu si acea persoana este moarta si tu nu ai cum sa fi ea, spuse Demian apucand-o pe blonda de mana, intorcand-o cu spatele la el si trase ia, dezvelindu-i omoplatii.
Thor latra si il musca cu putere pe barbat de gamba, iar tanara il calca cu putere pe picior si pe urma il lovi ingenunchi, scapand din mainile lui. Isi apuca cainele, incepand sa fuga de acolo, fiind speriata de reactia barbatului. Simtea ca il cunostea, dar nu stia de unde, iar acest lucru o enerva la culme. Se opri din alergat si isi lasa catelul jos, punandu-i lesa, pornind spre casa, aranjandu-si ia. Creierul ei lucra la viteza maxima pentru a incerca sa isi aminteasca de unde il stia pe Demian si cum acesta stia de acea cicatrice. Poate e doar imaginatia mea. El a spus ca, cunoaste doar o singura persoana cu nume ca al meu, dar acea persoana e moarta, isi spuse blonda in gand, ajungand acasa, uitandu-se de multe ori peste umar, pentru a se asigura, ca barbatul nu a urmarit-o. Intra in curte, incuind de doua ori usa, indreptandu-se direct spre bucatarie, dorind sa isi faca un ceai, ca sa se calmeze. Cat timp apa fierbea, se aseza la masa si ofta, privind blatul alb al acesteia, incercand sa isi aminteasca trecutul, inchis adanc in mintea ei. De multe ori, amintirile raman o pagina alba in mintea noastra...

[Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]